La împlinirea celor 50 de ani de existenţă, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (U.V.A.B.) îşi propune, dincolo de analizele făcute pe marginea tradiţionalului bilanţ al activităţii, să forţeze discret „porţile” viitorului, prin reconsiderarea rolului şi, mai ales, a poziţiei ocupate de U.V.A.B. în cadrul regiunii Moldovei centrale şi nu numai. Noua infrastructură universitară – atât la nivelul logisticii cât şi la nivel managerial – anvergura europeană a relaţiilor cultivate în cadrul Universităţii noastre, dar şi rigorile noii Legi a Învăţământului Superior, ce ridică mult nivelul activităţii de cercetare universitară, ne obligă să fim o prezenţă vie în cadrul comunităţii academice naţionale şi internaţionale.
Mai mult decât atât, U.V.A.B. este datoare să devină o veritabilă „Fabrică de Idei” puse în slujba comunităţii pe care, în fapt, o deserveşte. Această perspectivă trebuie nu doar semnalată, ci şi materializată, fructificată cu scopul consolidării dimensiunii practice a activităţilor noastre. Pentru a rezista în această adevărată „Piaţă globală a Cunoaşterii”, U.V.A.B. trebuie să demareze proiecte de anvergură, care să „pună la lucru”, într-un sistem coordonat inter- şi transdisciplinar, toate specializările existente.
În acest sens, considerăm ca fiind extrem de oportună demararea proiectului Şcolii Înternaţionale de Vară cu titlul Valea Bistriţei – Materia ce naşte energie. Mediu. Inginerie. Istorie. Titlul proiectului este, prin el însuşi, o invitaţie la Cunoaştere, la redescoperirea multiplelor valenţe ştiinţifice întreţinute de acest minunat curs de apă care este Valea Bistriţei.
Pornind de la una din legile existenţei universale – Energia înseamnă Viaţă – Şcoala Internaţională de Vară îşi propune să investigheze ştiinţific rolul major pe care râul Bistriţa l-a avut în dezvoltarea comunităţilor umane din regiunea de nord-vest a Moldovei. Referinţele bibliografice din domeniile Inginerie, Mediu, Etnografie şi Istorie relevă faptul că studiile ce au avut ca principală temă Valea Bistriţei nu oferă cercetătorilor o perspectivă de ansamblu, interdisciplinară, acestea cantonându-se strict în limitele fiecărui domeniu.
De altfel, dacă este să privim critic, despre Valea Bistriţei s-a scris mult prea puţin în comparaţie cu rolul vital pe care acest curs de apă l-a avut şi îl are în dezvoltarea de ansamblu a regiunii de nord-vest a Moldovei. Nu este vorba doar de dezvoltarea socio-istorică a comunităţilor umane, a bogăţiei etnografice şi spirituale, ce gravitează în jurul acestui ax, ci şi de impulsul dat ştiinţei şi tehnicii în domeniile energiei electrice şi protecţiei mediului. În fond, descoperirile din domeniul ştiinţei şi tehnicii au marcat în bună măsură fenomenul de modernizare şi redimensionare a arealului Văii Bistriţei.
De pildă, construcţia microhidrocentralei de la Gherăieşti între anii 1911-1914 (una din cele mai vechi unităţi de profil din vechiul Regat), a contribuit masiv la dezvoltarea industriei interbelice băcăuane. Deloc întâmplător, datorită surplusului energetic creat, o parte dintre unităţile industriale din judeţul Neamţ au fost translatate după încheierea Primului Război Mondial în oraşul Bacău.
Venit pe fondul creşterii potenţialului energetic din arealul Văii Bistriţei, fenomenul industrializării a generat la rîndul său o dinamică a creşterii demografice spectaculoasă. Luând drept reperere datele recensămintelor din anii 1899, 1912, 1930 şi 1941 rezultă faptul că Bacăul a avut constant cele mai mari procente ale creşterii demografice dintre toate reşedinţele de judeţ din întreaga Moldovă[1]:
- 1899-1912 – 15,06% (media pe Moldova – 4,86%)
- 1912-1930 – 65,22% (media pe Moldova – 51,72%)
- 1930-1941 – 25,13% (media pe Moldova – 4,34%)
Datele de mai sus au menirea de a ilustra cât de puternice sunt legăturile dintre progresul tehnico-ştiinţific şi dezvoltatea comunităţilor umane. Însă, dorind parcă să confirme o lege nescrisă a echilibrului universal, progresul tehnico-ştiinţific nu are numai efecte şi conotaţii pozitive. Dimpotrivă, există şi efecte negative, unele dintre ele cu potenţial catastrofal la nivel global. Exemplele, tot mai numeroase în ultima vreme, sunt arhicunoscute, motiv pentru care nu vom insista asupra lor. Dorim, însă, să semnalăm faptul că, în unele domenii, excesul de tehnologie poate să prevestească fenomenul extincţiei speciei umane şi al dezechilibrului major al întregului ecosistem. Umanitatea abia acum începe să conştientizeze aceste lucruri, iar cei care sunt chemaţi să găsească şi să propună soluţii sunt oamenii de ştiinţă, în general, cadrele universitare.
Foarte pe scurt, acestea ar fi motivele pentru care Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău, recunoscută astăzi drept un for academic de prestigiu din zona Moldovei centrale şi nu numai, îşi propune să demareze proiectul Şcolii de Internaţionale de Vară „Valea Bistriţei – Materia ce naşte energie. Mediu. Inginerie. Istorie”.
Încercăm, astfel, să răspundem atât provocărilor ştiinţifice ce caracterizează noul mileniu, cît şi nevoii tot mai pregnante de identificare a comunităţilor umane cu propriile lor trăsături identitare.
Dincolo de faptul că un astfel de proiect are şi o puternică legitimitate istorică – am revigora o tradiţie pierdută a Bacăului, Universitatea populară de la Ghimeş, înfiinţată cu mai bine de 80 de ani în urmă de prof. dr. Grigore Tabacaru şi înnobilată prin prezenţa unor mari personalităţi ale lumii ştiinţifice româneşti (Nicolea Iorga, de pildă) – Şcoala Internaţională de Vară „Valea Bistriţei – Materia ce naşte energie” ar fi o bună ocazie de a consolida statutul de centru ştiinţific şi cultural oraşului şi, implicit, Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, ca iniţiatoare a proiectului.
Iniţiatorii Proiectului
Asist. univ. dr. ALIN POPA
S.l. dr. ing. GABRIEL PUIU
Coordonatorul Proiectului
Prof. univ. dr. ing.
VALENTIN NEDEFF
Rector al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău[1] Alin Popa, Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova. Bacăul în tranziţia de la târg la oraş (1864-1938), Iaşi, Editura PIM, 2010, p. 370.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu